Sfecla roşie este un aliment-leac. Are multe proprietăţi vindecătoare şi a fost folosită de multe popoare pentru diversele beneficii. Poporul chinez o mânca pentru efectele ei de fortificare a inimii şi de purificare a sângelui. Grecii o foloseau în combaterea febrei. Alţii o mâncau pentru că este bogată în magneziu, zinc, iod, calciu, nitraţi naturali şi sodiu.
La noi la români, (până să apară zahărul la orice colţ şi ieftin şi rafinat şi ucigaş) cel puţin în perioada celor două războaie mondiale, foloseau sfecla pentru a îndulci la zile mari te miri ce ceaiuri sau „dulciuri” (ai aici un filmuleţ foarte interesant despre o astfel de vreme şi poți afla cum se descurcau bunicii şi străbunicii noştri - Mama Mia).
Tot la români mai este o credinţă ciudată, cum că atunci când soţul şi soţia mănâncă din aceeaşi sfeclă roşie, dispare iubirea dintre ei. Ar fi interesant de văzut de unde vine acest mit şi ce are la bază. Aşa că, vă rog, dacă faceţi în familie reţeta, fiecare să fie cu sfecla lui!
Timp de preparare: 5 minute
Ingrediente:
sfeclă rosie crudă, nefiartă
usturoi
nucă hidratată
unt de cocos sau ulei de măsline
Cum se face:
Se blenduiesc toate cât să rămână o pastă grosieră, se unge pe pâine cu maia şi se serveşte!
