O bună parte din vacanţele copilăriei, dar şi mai târziu ca adult, le-am petrecut în Bucovina, la Câmpulung Moldovenesc (Suceava).
Închid ochii şi vizualizez "casă cea bună" în care se primeau oaspeţii de seama, unde pernele şi pledurile, covoarele de zestre stăteau frumos clădite, zilnic primenite şi niciodată aranjate diferit. În fiecare dimineaţă erau scuturate şi puse la geam să "ia aer" sau să vadă vecina că aici este o gospodină mai vrednică de cinste...cine ştie? Pe o masă scundă odihnea un coş cu ouă încondeiate în punct de ceară şi mereu căutăm să verific care din ele era deja "pietrificat" la interior, şi normal că din joacă de copil se mai spărgea câte unul care, spre disperarea bunicii, umplea de aer greu încăperea...
Aici se primeau oaspeţii în zilele de vara, la o ceaşcă de cafea, un pahar de apă din fântână săpată chiar în anul naşterii mele, şi o linguriţă cu dulceaţă de afine...
Acum că bunica nu mai este, gustul dulceţii de afine vreau să rămână etalon şi pentru copilăria fiului meu, şi uite, am găsit o varianta sănătoasă, fără zahăr şi fără fierbere.
Noroc cu mătuşa Viorica care în fiecare an are grijă şi-mi trimite din vârf de munte afine sălbatice. Însă găsim în orice piaţă şi aici la mal de mare afine de munte, deci merită să încercaţi!
Timp de preparare: 20 minute plus timpul cât stau fructele în deshidrator
Ingrediente necesare:
- 3 kg afine
- un kg miere
- 15 cuişoare
- 10 picături ulei de busuioc
- sucul de la două lămâi
Cum se face:
Am pus în deshidrator afinele pentru 6-7 ore până când au devenit gelationoase. Trebuiesc însă verificate pentru că se vor usca diferit în funcţie de cât de proaspete sunt, cât de coapte au fost, etc...
Când sunt gata, se îneacă în mierea cu condimentele menționate mai sus (ca şi cantităţi, acestea pot varia în funcţie de preferinţe) se ţine la rece câteva zile şi se aşează în borcane mici pentru ierni reci!
Spor să aveţi!
